Deşi improprie pentru agricultură, în zonă se
cultiva cartoful şi mai rar porumbul.
Plugul de lemn expus în această sală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, alături de grapă
şi furci din lemn.
Păscăriţele
sunt, cele mai realizate obiecte, având în vedere destinaţia lor specială
– adusul alimentelor la sfinţit de Paşti.
"Corneciurile" pentru praf de puşcă,
pirogravate cele mai multe dintre ele, erau prezente în multe gospodării,
pădurile ce acopereau cea mai mare parte din ţinut fiind o permanentă
invitaţie la vânătoare.
Arborii de rezonanţă, întâlniţi în codrii străjuiţi de obcini,
au îndemnat pe mulţi meşteri
pricepuţi să caute în trupul lemnului formele limpezi
care nasc sunete.
Alături
de instrumentele populare specifice zonei, - buciumul şi cornul de
vânătoare - cioplite din lemn rezonant şi învelit în coajă de
mesteacăn, apar în salile muzeului tilinca, fluierul, cobza.
Industria
casnică textilă este ilustrată prin gama obiectelor
din lemn începând cu stativele sau războaiele de ţesut, - cele instalate
în muzeu datând din secolul al XIX-lea- şi continuând cu vatala, vârtelniţa, urzitorul, suveica. Furcile de tors sunt, pentru zonă, un element semnificativ,
ele fiind dăruite de flăcăi fetelor de măritat.
|